Astăzi am fost la bibliotecă. Am intrat, am salutat, am asistat la tot ceremonialul de înapoiere a cărţii, când să plec am fost surprins cum din pc-ul bibliotecarei se auzea o manea. WOW! Dacă şi aici se ascultă manele, atunci e clar că "fenomenul" asta a cuprins toată România. Le auzi peste tot: în autobuz, pe stradă, prin parcuri, prin cluburi, localuri, bodegi...dar şi la bibliotecă ??
Cum ar fi, pe viitor să te duci la bibliotecă şi să ceri: "Aş dori un volum cu poezii de Eminescu şi ultimul cd cu Guţă" ?

Televiziunea U a cam dat-o în bară.
Ieri mă uitam la tv şi am vazut scris pe burtieră următoarele:

WTF?! Când s-a întors astă la simplu?? Că de când a plecat din trupă am şi cam uitat de el, doar printr-o flotare de memorie mi-am adus aminte: aaaaa...deci ăla eee..
Mirat de ce-am văzut, am intrat pe site-ul celor de la Simplu, şi nimic. Taz face parte din trupa Simplu doar pe burtiera Utv. Ei poate cei de la U îşi urmează sloganul: HAVING FUN IT'S THE WAY TO DO IT!

Primăvara soarele se joacă în mâna ta...







Şi parcă ar merge şi o melodie



sau două

Fericirea ne ambiţionează.

Nu poţi să vezi binele fără să cunoşti răul, nu poţi să vezi cât de fericit eşti, până nu vezi răul altuia. Extremele nu pot fi observate decât împreună.
Şi până la urmă fericirea altora ne ambiţionează pe noi. Colegul tău ia o notă mai bună ca a ta. E fericit. Tu, în schimb, zâmbeşti, îl feliciţi şi pe lângă sentimentul de invidie îţi promiţi : "data viitoare o să fiu mai bun!".

Nah că mi-am luat-o şi eu exact la sfârşitul zilei, când tocmai ce răsuflam uşurat că nu mi-am luat-o. Cred că trebuia cineva să îmi vină şi mie de hac, după ce toată ziua am tras la "ţepe": aşa că astăzi am avut un cutremur mare pe care numai eu l-am simţit şi pe lângă misteriosul cutremur am avut şi o ninsoare, în timp ce afară era primăvară ca niciodată. Şi am reuşit, şi i-am păcălit pe unii. :D Şi totuşi cineva mi-a făcut-o şi mie. Şi a fost destul de dur am trecut de la un sentiment la altul în mai puţin de 5 minute. O să las suspansul să crească când (poate) într-un post viitor o să public "păţania" mea. Până atunci think about it..

...aşa începe fiecare dimineaţă. Autobuzul pe care trebuie să îl iau pentru a ajunge la scoală este mereu plin, aşa că în fiecare dimineaţă mă confrunt cu funduri de babe, oameni care nu au descoperit apa, o tanti cu gura mare, care mereu ne zice să mergem : "mai în spate, mai în spate" şi un gherţoi de şofer care la prima oră ne serveşte manele pe burta goală.
Strâng din dinţi, trag mult aer în piept şi îmi doresc în mod nesperat să ajung la scoală!?

Poate că din greşeală, în fuga mea de zi cu zi, ţi-am rupt o petală... şi te-a durut, dar ai trecut cu vederea. Aveai multe petale şi una nu a contat aşa mult. Dar cu timpul deja din ce în ce mai multe petale cădeau din cauza mea.
Poate că am uitat o zi să te îngrijesc, deşi am promis asta atunci când tu ai răsărit în viaţa mea. Am promis şi nu m-am ţinut de promisiune.
Ai plâns.
Şi totuşi florile nu plâng, ci îşi udă singure rădăcinile atunci când eu uit de ele.