Florile nu plâng

Poate că din greşeală, în fuga mea de zi cu zi, ţi-am rupt o petală... şi te-a durut, dar ai trecut cu vederea. Aveai multe petale şi una nu a contat aşa mult. Dar cu timpul deja din ce în ce mai multe petale cădeau din cauza mea.
Poate că am uitat o zi să te îngrijesc, deşi am promis asta atunci când tu ai răsărit în viaţa mea. Am promis şi nu m-am ţinut de promisiune.
Ai plâns.
Şi totuşi florile nu plâng, ci îşi udă singure rădăcinile atunci când eu uit de ele.